Problema adolescenților din ziua de azi

Chiar și cele mai bune condiții, adolescența poate fi o perioadă agitată. În timpul pubertății, tinerii sunt asaltați de trăiri și sentimente cu totul noi. Ei sunt exopuși zilnic presiunilor din partea profesorilor și a anturajului. Sunt supuși în permanență influenței televizorului, filmelor, muzicii și Internetului. Un raport al Organizației Națiunilor Unite descrie adolescența drept ”o perioadă de tranziție, plină de stres și neliniște”.

Din păcate, adolescenţii nu au experienţa necesară să învingă stresul şi neliniştea. Dacă nu au parte de o îndrumare corectă, ei pot ajunge uşor să adopte un comportament distructiv. De pildă, raportul ONU precizează: „Potrivit cercetărilor, drogurile încep să fie consumate în timpul adolescenţei sau în primii ani ai tinereţii“. Tot în această perioadă tinerii încep să adopte o conduită nepotrivită, săvârşind acte de violenţă sau trăind în promiscuitate sexuală.

Părinții care cred că astfel de lucruri se întîmplă numai în rîndul ”celor săraci” sau al anumitor grupuri etnice sunt deseori crunt dezămăgiți.Problemele adolescenților de azi depășește granițele economice, sociale și rasiale. ”Dacă vă gîndiți că ”tînărul delicvent„ este un băiat de 17 ani, dintr-un grup minoritar, care locuiește într-un cartier rău famat și are mama șomeră, înseamnă că nu știți cum stau lucrurile în realitate...Copilul- problemă de azi poate fi de orice rasă, dintr-un mediu social destul de bun, poate avea(mult) sub 16 ani și nu-i obligatoriu să fie băiat”, scrie Scott Walter. De ce atît de mulți adolescenți sunt în pericolul de a adopta un comportament constructiv? Oare adolescenții din generațiile trecute nu s-au confruntat și ei cu proble și tentații? Ba da, dar trăim într-o perioadă ”timpuri critice, cărora cu greu li se... face față” Tinerii de azi se confruntă cu situații și presiuni specifice vremurilor actuale.Haideți să vedem împreună care ar fi cîteva dintre acestea.

Schimbări în familie

Să ne gîndim , de exemplu, la schimbările care au loc în viața de familie. ”Mai bine de 1/3 din copiii americani asistă la drama divorțului părinților lor înaite de a împlini 18 ani”,precizează Journal of Instructional Psychology. Date asemănătoare vin și din alte țări occidentale. Destrămarea familiei îi rănește adânc pe adolescenți. În publicația citată anterior se spune :”Copiii ai căror părinți au divorțat de puțin timp se descurcă, de obicei, mai greu la școală și în relațiile cu ceilalți decît copiii care au crescut cu ambii părinți, în familii monoparentale sau într-o familie cu un părinte vitreg...În plus, divorțul părinților poate afecta respectul de sine și stabilitatea emoțională a copilului”. Familia are de suferit și fiindcă tot mai multe femei își iau slijbă. Un studiu asupra violenței juveniile în Japonia arată că, în familiile în care ambii părinți lucrează, copiii beneficiază mai puțin de grija părintească decît familiile în care lucrează numai unul. E adevărat că, în multe cazuri, ambii părinți trebuie să muncească pentru a asigura familiei strictul necesar. În plus, dacă în casă intră două slarii, adolescnții se bucură de un trai mai bun. Dar există o latură negativă a acestei  situații: Cînd se întorc de la școală, miliaone de copii nu găsesc pe nimeni acasă. Iar cînd părinții lor vin de la serviciu, sunt de cele mai multe ori obosiți și preocupați de problemele de peste zi. Rezultatul? Puțini  adolescenți se mai bucură de grija părintească. ”Nu prea stăm împreună în familie”, s-a plâns un tînăr. Iar în familiile în care muncesc ambii părinți, copii rămân mult timp nesupravegheați.Cînd părinții nu se ocupă de copii așa cum trebuie, necazurile apar cât ai clipi.

   Concepţiile privind disciplinarea sunt în continuă schimbare

Și schimbarea concepțiilor cu privire la disciplinarea părintească a avut impact asupra adolescenților. Dr.Ron Taffel a spus fără ocolișuri că mulți  părinți pur și simplu”renunță la autoritatea lor”. În această situație, cei mici cresc la voia întîmplării sau, în cel bun caz, cu un minimum de îndrumări privind comportarea. Uneori, se pare că atitudinea părinților privind disciplina este modelată de experiențele negative trăite de ei în copilărie. Vor să fie prieteni cu copiii lor, nu să aplice pedepse. ”Le-am permis prea multe”, recunoaște o mamă. ”Părinții mei erau foarte severi. Nu voiam să  mă port la fel cu copiii mei, și n-am facut bine”. Dar cât de indulgenți ajung să fie unii părinți? Iată ce citim într-un a rticol din USA Today:” Un sondaj de dată recentă, efectuat în rîndul a circa 600 de adolescenți din New York, Texas, Florida și California, care urmează un tratament de dezintoxicare, a arătat ca 20% din ei au consumat droguri cot la cot cu părinții, iar 5% au primit droguri, de obicei marijuana, chiar de la mama sau tatăl lor”. Ce i-ar putea determina pă părinți să actioneze într-un mod atât de iresponsabil? Un părinte a mărturisit :”I-am spus fetei mele că prefer să se drogheze acasă, ca să pot vedea ce-i cu ea”. Se pare că alți părinți cred că drogurile îi ajută să se  apropie de copiii lor.

                                   Asaltaţi de mass-media

 O puternică influenţă asupra minţilor tinere o are şi mass-media. Cercetătoarea Marita Moll a arătat că, potrivit unui sondaj, adolescenţii din Statele Unite petrec în medie 4 ore şi 48 de minute zilnic în faţa televizorului sau a calculatorului.

Dar e acest lucru neapărat dăunător? Un articol publicat în revista Science spunea că „şase mari instituţii din Statele Unite“, inclusiv American Medical Association, au ajuns la concluzia că există o legătură strânsă între actele de violenţă prezentate în mass-media şi „comportamentul agresiv al unor copii“. Revista Science comentează: „În ciuda faptului că toţi specialiştii împărtăşesc acest punct de vedere, se pare că oamenii nu înţeleg mesajul transmis de presă sau de programele de televiziune potrivit căruia violenţa în mass-media duce la creşterea violenţei în societate“.

Să ne gândim, de exemplu, la videoclipuri. Părinţii sunt adesea şocaţi când observă că unele dintre acestea conţin atât de multe referiri directe la sex. Oare chiar îi influenţează pe adolescenţi? Potrivit unui studiu desfăşurat în rândul a 500 de studenţi, „versurile cântecelor pline de violenţă dau naştere la tot mai multe gânduri şi sentimente de agresivitate“. Conform unui alt studiu de dată recentă, „adolescenţii care petrec mult timp uitându-se la scene erotice sau pline de violenţă prezentate în videoclipurile rapperilor «gangsta» vor ajunge să se comporte ca atare“. Acest studiu, efectuat în rândul a peste 500 de fete, a dezvăluit că, în cazul acelora care se uită des la videoclipuri gangsta,probabilitatea să lovească un profesor, să aibă mai mulţi parteneri sexuali şi să fie arestate creşte considerabil.

                              
                             Adolescenţii şi computerul

 În ultimii ani, computerul a devenit unul dintre principalii modelatori ai minţilor tinere. „Numărul computerelor personale a crescut spectaculos în ultimele decenii“, precizează revista Pediatrics. În Statele Unite, „două treimi din familiile cu un copil de vârstă şcolară (6–17 ani) au computer.Procentul copiilor din Statele Unite de 3–17 ani care au acasă un computer a crescut de la 55% în 1998 la 65% în 2000“. Computerul e folosit la scară largă şi în alte ţări.

Însă, ca să folosească un computer, nu e absolut necesar ca un copil să aibă unul personal. Un cercetător afirmă că „din cei circa 90% din copiii de 5–17 ani care folosesc computerul, 59% intră pe Internet“. Asta înseamnă că, acum, cei mici au mult mai uşor acces la informaţie, ceea ce e un lucru bun dacă computerul este folosit cu discernământ şi sub supravegherea atentă a părinţilor. Din păcate, mulţi părinţi nu le-au impus copiilor nici o restricţie în folosirea computerului.

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătoarea Moll scrie în revista Phi Delta Kappan că, potrivit unui sondaj privind folosirea Internetului, efectuat în 2001, „71% din părinţi au spus că ştiau «destul de multe sau suficient de multe» despre site-urile pe care le accesează copiii lor pe Internet. Însă, la aceeaşi întrebare, 70% din copii au răspuns că părinţii lor ştiau «foarte puţin sau chiar nimic»“. Potrivit acestui studiu, „30% din copiii de 9–10 ani au spus că au intrat în spaţiile de conversaţii private sau pentru adulţi. Problema e mai serioasă dacă ne gândim că 58% din copiii de 11–12 ani, 70% din cei de 13–14 ani şi 72% din cei de 15–17 ani au mărturisit că au intrat în astfel de spaţii. . . . Într-un sondaj efectuat în Marea Britanie privind folosirea Internetului la domiciliu, unu din şapte părinţi a recunoscut că nu ştia ce site-uri vizitează copiii lui“.

Dacă nu sunt supravegheaţi când folosesc Internetul, copiii pot lua contact cu pornografia. Riscurile sunt însă mult mai multe. Dr. Taffel, citat anterior, spune: „Copiii noştri leagă prietenii la şcoală şi în ciberspaţiu; prin urmare, ei petrec timp cu alţi copii pe care, deseori nu ajungem să-i cunoaştem“ .

E limpede, adolescenţii de azi sunt expuşi unor presiuni şi probleme pe care generaţiile trecute nu le-au cunoscut. Nu e de mirare că de multe ori, comportamentul lor ne îngrijorează! Se poate face ceva pentru a-i ajuta?

Calculatorul- intre informatie si divertisment